Caută, filtrează și găsește produsul potrivit.

În căutarea lui Moș Crăciun. Jurnal de călătorie în Finlanda

„Nu rețin ca, până acum, să fi fost scrisă vreo «Biblie» a lui Moș Crăciun! Să‑l fi urmat cineva, în scris, asemenea unui apostol. Să‑i calce pe urme și să ne întărească credința în el. Moș Crăciun exista în copilăriile noastre. Dar, prin jurnalul de față, pe care Marina Almășan ni‑l propune, Moș Crăciun ni se în­fățișează aievea. Nu mai este doar o poveste.” ADRIAN ARTENE, jurnalist   „În această carte, autoarea face o introspecție a că­lătoriei sale pe care a realizat‑o «în căutarea lui Moș Crăciun», chiar în țara acestuia, în Finlanda. Ea se bucură ca un copil de fiecare experiență avută («pre­cum fetița cu chibrituri a lui Andersen»), de fiecare om cu care se întâlnește, încercând astfel să aducă la cunoștința publicului cititor povestea pe care ea o trăiește aici, acum.” IULIEAN HORNEȚ, inventator

Salteaua de piatră. Nouă povești malițioase

Un volum extraordinar, în care Margaret Atwood ne oferă nouă povești de neuitat ce dezvăluie fațetele grotești și delicios de răutăcioase ale umanității.  „Alphinland”, prima dintre cele trei texte independente din volum, prezintă o scriitoare de fantasy călăuzită într-o seară furtunoasă de iarnă de vocea soțului ei răposat.  În „Lusus Naturae”, o tânără, suferind de o monstruoasă transformare din pricina unui defect genetic, este luată drept vampir. Iar în povestea ce dă titlul cărții, o femeie care și-a ucis patru soți descoperă o ocazie de a se răzbuna pe primul bărbat care a nedreptățit-o. Rând pe rând palpitant, amuzant și provocator,  acest volum dovedește încă o dată că Margaret Atwood este una dintre cele mai mari creatoare de lumi din literatura contemporană și o observatoare incisivă a celor mai întunecate impulsuri umane. „Un tur de forță al spiritului, stilului și măiestriei.” O, The Oprah Magazine  „În volumul Salteaua de piatră, ingenios și adesea caustic, autoarea dorește să surprindă felurile în care alegem, de-a lungul vieții, să iubim și să rănim – două acțiuni care, în lumea lui Atwood, sunt întotdeauna opțiuni ce duc la consecințe pentru care într-o bună zi vom fi trași la răspundere.” The New York Times Book Review „Dansează peste mlaștinile întunecate ale Groazei pe aripile spiritului satiric [...]. Gândiți-vă la aceste povești ca fiind acadele cu arsenic, urmate de o înghețată prăjită pudrată cu antrax, toate servite cu stil și aplomb impecabile. Savurați-le!” Ursula K. Le Guin „Un volum surprinzător de tulburător și captivant, dar în același timp plin de umor tăios.  Își atinge ținta lăudabilă: asemenea miturilor, poveștile din această selecție durează dincolo de timp. Sunt atemporale, memorabile și, pur și simplu, plăcute la lectură.” Chicago Tribune „O carte puternică... Extraordinară... Realismul și ridicolul, ludicul și seriozitatea sunt menținute într-un fin echilibru pe tot parcursul textelor.” The Guardian  „Aceste nouă povești le sunt datoare poveștilor din toate timpurile. Numind «poveste» o ficțiune scurtă, o scoatem, măcar puțintel, din sfera muncilor și zilelor mundane, deoarece evocă astfel lumea poveștilor populare, a basmelor minunate și a povestitorilor de demult. Putem presupune fără să greșim că toate poveștile sunt ficțiuni, în timp ce o «narațiune» poate fi o poveste adevărată despre ceea ce convenim de obicei să numim «viața reală», dar și o povestire ce se menține în limitele realismului social. Bătrânul Marinar spune o poveste. «Dați‑mi un bănuț de aramă și vă voi spune o poveste de aur», îi plăcea să zică regretatului Robertson Davies.” Margaret Atwood

Tată iubit şi cel mai credincios prieten. Corespondența Regelui Carol I cu tatăl său, Principele Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen (1866 - 1881)

Principele Karl Anton de Hohenzollern‑Sigmaringen (1811–1885) este unul dintre cei mai importanţi membri din ramura şvăbească a renumitei dinastii Hohenzollern, căreia îi aparţin regii Prusiei (cel mai cunoscut dintre ei fiind Friedrich al II‑lea al Prusiei, numit „cel Mare”) şi cei trei împăraţi ai Germaniei. În scrisorile principelui Karl Anton către fiul său, viitorul rege Carol I, predomină subiectele politice şi militare. Pe plan politic, tatăl este preocupat să desluşească cât mai bine şi să‑şi informeze fiul despre climatul politic din Europa, la curţile regale şi imperiale, la fel şi opinia publică, reflectată în ziarele vremii, în legătură cu situaţia României, pe atunci un stat vasal al Imperiului Otoman. Carol primise tronul României cu intenţia de a face din România un stat suveran şi un regat, iar pentru îndeplinirea acestui „proiect de ţară” i‑au trebuit 15 ani de pregătire a ţării, de diferite strategii şi tactici politice şi militare, şi pe câmpul de luptă, şi mai ales de multiple strădanii pe plan diplomatic. În toţi aceşti ani, tatăl şi‑a sprijinit fiul cu sfaturi şi informaţii, cu ajutor diplomatic, dar şi cu mijloace financiare. În primii ani de domnie Carol I s‑a preocupat de dezvoltarea instituţiilor statului şi a infrastructurii necesare pentru a dobândi suveranitatea şi pentru a garanta în viitor stabilitatea economică, politică şi culturală a ţării. Dialogul epistolar este şi o mărturie a dorului dintre tată şi fiu: pe de o parte, tatăl, care bolnav fiind, nu mai poate face o călătorie atât de lungă, şi pe de altă parte, fiul, care încearcă să îşi consoleze tatăl, explicând în repetate rânduri motivele amânării revenirii lui, până la destăinuirea istovirii sufleteşti din cauza neputinţei de a‑şi revedea tatăl timp îndelungat. În cei 19 ani ai corespondenţei dintre tată şi fiu (1866–1885, anul morţii tatălui), Carol reuşeşte să îşi revadă tatăl de numai şase ori. Corespondenţa Regelui Carol I cu tatăl său este și o mărturie despre capacitatea de sacrificiu a suveranului pentru împlinirea acestui „proiect de ţară” care pentru el a însemnat o misiune pe viaţă. Corespondenţa este și o mărturie asupra vieţii sufleteşti a suveranului, a omului din spatele coroanei, prea puţin cunoscut, care în tatăl său a avut un părinte, un sfătuitor politic şi un prieten.

Teatru de hârtie

Un „roman-antologie” alcătuit din 38 de povestiri ale unor scriitori fictivi, cărora li se dau și scurte notițe biobibliografice inventate. Fiecare autor este dintr-una din țările în care opera lui Pavić a fost tradusă. Volumul este gândit ca o antologie a literaturii lumii, reflectând atât spiritul literaturii locale, cât și stilul unic al creației paviciene. Este inclusiv o povestire scrisă de un autor român, Ion Opulescu, despre o aristocrată  care a existat cu adevărat, Natalia Cheșco, căsătorită cu Milan I al Serbiei. Povestirile conțin „sertare” secrete care te îndeamnă să cercetezi, să gândești, să faci legătura între personaje, adesea ca un cititor-detectiv, dar care caută indicii în literatură. O altă povestire este despre un „fotoliu de murire” în care, dacă te așezai, îți pierdeai viața. Un fotoliu care ajunge la diferite persoane, de-a lungul anilor, de la un căpitan de vas la un negustor de antichități, păstrându-și misterul. În alta, aflăm cum cântecul păsărelelor dintr-un parc parizian ascunde numele unui criminal care, cu secole în urmă, răpise pe nedrept onoare și viața femeii cu care era însurat. „Romanele lui Pavić ar putea fi caracterizate ca aparținând realismului magic. […] O încercare de a sfida gravitația vieții obișnuite.” Anne Tyler, The Philadelphia Inquirer „Teatru de hârtie, roman prodigios de eterogen, în care canonul literar luptă cu inerţia, în sensul reducţiei dintre esenţă şi existenţă, pare infuzat de acel dicton cu tentă paradoxală al lui Hippolyte Taine: «Stilul nevăzut este perfecţiunea stilului».” Mariana Ștefănescu „«Ciudată este cartea care devine cu atât mai coerentă, cu cât este mai fragmentară», scriau Deleuze și Guattari. Ciudate și coerente sunt cărțile lui Milorad Pavić, a căror lectură capătă o nouă dimensiune. Nu ne putem gândi decât la Italo Calvino, cu care împărtășește gustul literaturii combinatorii și mânuirea unui umor caustic și totodată tandru, sau la Umberto Eco – același profil de erudit, de universitar care scrie o narațiune cu «sertare secrete» […]. Milorad Pavić se diferențiază totuși printr-o proză mult mai accesibilă, rapidă și proaspătă, care dă o tentă singulară cărților sale.” authologies.free.fr\n\n „Fiecare nou roman al lui Milorad Pavić tălmăcit la noi de aceeaşi traducătoare şi cunoscătoare a lumii paviciene, Mariana Ştefănescu, este o sărbătoare, aşteptată îndelung, degustată pe îndelete, reluată iar şi iar. Dacă pentru cititor romanul este o piatră de încercare, se pot doar ghici şi intui câte dificultăţi îi pune celui ce-l descifrează, îi palpează legăturile subterane, îi depistează reţeaua cu noduri formate din cuvinte-cheie ca să-l încifreze în limba română.\nÎnsă Milorad Pavić este mai mult decât înnoitorul romanului contemporan. Cine are dorinţa,  curiozitatea şi răgazul să-i exploreze bibliografia poate descoperi opera unui creator uriaş: un istoric literar dublat de un eseist şi convieţuind cu un scriitor total – a debutat ca poet, s-a format în spaţiul prozei scurte, a trecut la roman, alternând cele două formule epice, a experimentat apoi şi în dramaturgie.” Elisabeta Lăsconi

Ciprian Porumbescu - Jurnal 1879. Cernauti – Stupca

Jurnalul din 1879 se publică într-o traducere adecvată la 170 de ani de la nașterea compozitorului și la 140 de la moartea sa. Este cel mai vechi dintre caietele de însemnări diurne ale lui Ciprian Porumbescu, care s-a păstrat integral. Deși conceput pentru uz propriu, ca sprijin mnemonic pentru momente ale cotidianului, uneori simple înșiruiri de nume și locuri, Jurnalul captează pulsul Cernăuțiului cu evenimentele lui publice și private în impresii personale de o cuceritoare prospețime. Consemnează sărbători religioase și laice, cortegii, concerte, banchete, chefuri și sindrofii, parade, spectacole, coreografii ale puterii imperiale și multe altele. Ca președinte al primei asociații a studenților români, apoi secretar de externe al celei de a doua, dar și membru în alte societăți și grupări, Porumbescu e mereu în centrul activităților tineretului cernăuțean, implicat în mișcările studențești și în viața muzicală a orașului, pe care le animă cu prezența, energia, productivitatea și puterea lui de seducție. Temperament vioi, neastâmpărat, și totodată contemplativ, Ciprian își antrenează colegii și prietenii cu optimismul lui tonic, sub care colcăie însă neliniști adânci. Însemnările începute pe un ton hâtru devin pe parcurs – împotriva intenției autorului – documentul sfâșietor al unei existențe fragile amenințate de boala care în curând îi va curma viața. Tânărul vesel, dispus la bancuri și șotii, nepăsător la semnalele trupului bolnav și incapabil să‑și menajeze forțele percepe tot mai deslușit apropierea morții. Jurnalul marchează etape ale neliniștii care se insinuează în diurn și răbufnește în subconștient: în coșmaruri, spaima de singurătate, în alternanța stărilor euforice cu faze de depresie. Împotriva intenției autorului, jurnalul devine un text profund dramatic. Orașul îl fascinează pe tânărul venit de pe plaiurile Stupcei cu spectacolele lui publice, îl încântă și modernizarea infrastructurii urbane, mai ales înmulțirea localurilor și a cafenelelor pe care le frecventează asiduu. Însemnările ni‑l arată pe Porumbescu omniprezent în viața studențească a Cernăuțiului, mereu în mișcare, debordând de elan și vitalitate, pus pe șotii și pozne, înconjurat de prieteni și ciraci care îi caută societatea, precum și el o caută pe a lor. Totuși, nu se împrăștie, ci se străduiește să dea structură programului diurn. În pofida temperamentului lui debordant, Jurnalul îl arată ca student disciplinat. În afară de muzica de cameră la care participă asiduu cu vioara lui, Ciprian ia parte la repetiții de cor la Societatea de Cântare, dirijează corul Catedralei (format din membri ai Seminarului teologic), organizează și dirijează festivitățile muzicale ale Junimii, asistă la concerte filarmonice, dă ore de muzică și compune. Cu toate ispitele vieții urbane, Ciprian rămâne profund legat de familie și de locurile copilăriei și adolescenței, Stupca și Ilișești.

I se spunea Machiavelli. Ștefan Andrei în dialog cu Lavinia Betea

„Ștefan Andrei a fost unul dintre personajele influente de la curtea lui Ceaușescu. Cum altfel, dacă-n pofida cutumelor locului, s-a autopropus aceluia, cu succes, să fie șeful diplomației când însuși dictatorul român se ipostazia într-un pion al politicii mondiale? Deloc întâmplător, așadar, în cercul demnitarilor l-au poreclit Machiavelli. Porecla l-a surprins plăcut pe posesor, recunoscându-l însă drept magistru pe Ceaușescu. Laureat al unor premii literare, și-n vremea lui Antonescu, și a lui Dej,  Ștefan Andrei și-a început ca ziarist cariera publică. O «artă a portretului» potența harul său de povestitor cu poantă. Cu mintea bogată în conținuturi trăite, citite sau gândite pe loc ori demult, stabilea repezi și neezitante conexiuni. O cultură mozaicată, de tip almanah, prin care epata tehnocrați și politicieni, bulversându-i în trecerile bruște de la un subiect la altul. Uzajul practicii în organizațiile studențești de elită și în reuniuni internaționale care adunau emisarii politici ai Estului și Vestului Europei polizase asperitățile «limbii de lemn» și stereotipiilor comportamentale de «tovarăș cu munci de răspundere». O arhivă vie a personajelor politice pe care le întâlnise ca înalt activist al secției de relații internaționale, ori șef al diplomației, și, în final, viceprim-ministrul răspunzător de exportul țării în criza anilor 1980. Un martor prețios al deciziei, diplomației și faptului politic în România epocii comuniste. I-am apreciat aparte talentul narativ și spiritul viu. «Nu-i așa că știu lucruri interesante?», mi-a spus adesea. «N-aș vrea să trec cu ele pe lumea cealaltă!»” LAVINIA BETEA

Furtuna din iad. Sfârșitul Germaniei naziste și atrocitățile învingătorilor

În  septembrie 1939, Germania nazistă a declanșat Al Doilea Război Mondial. În mai puțin de doi ani, a ajuns stăpâna Europei, armatele sale controlând teritorii vaste, din nordul Franței până în Insula Creta. Apoi, în iunie 1941, Hitler a ordonat atacul asupra Uniunii Sovietice. Până la finalul anului 1942, Bielorusia, Ucraina și Rusia de Vest au devenit tărâmuri ale morții. Orașele au fost transformate în ruine și milioane de oameni și-au pierdut viața sau au fost închiși în lagăre. Din 1943, germanii au început să piardă, iar Al Treilea Reich s-a transformat, treptat, în cel mai negru coșmar pentru cetățenii săi. Mai întâi, dinspre vest, au venit avioanele britanice și americane, aducând uragane de foc apocaliptice, care au transformat în cenușă clădirile și locuitorii din puternicele centre industriale germane. Dinspre est, urgia a venit ca un tăvălug. În anii 1944–1945, trupele sovietice, motivate de răzbunare, frustrare și alcool, au comis în spațiul german grozăvii greu de imaginat. Convoaiele de refugiați au fost distruse complet, prizonierii au fost executați sau transformați în sclavi, iar femeile au fost violate și torturate în cele mai cumplite moduri. Au avut loc jafuri pe scară largă și au fost cauzate traume care nu s-au vindecat niciodată.

Bondărel protejează mediul înconjurător

AI GRIJĂ DE NATURĂ! IUBEȘTE-O ȘI RESPECT-O! Simpaticul Bondărel te invită într-o călătorie captivantă, din care vei învăța cât este de important să protejezi mediul înconjurător! Vino să afli, într-un mod distractiv și plăcut, cele mai interesante lucruri despre natură, pentru că nu poți proteja decât ceea ce cunoști și iubești! Așadar, ce mai aștepți? Ieși în natură, privește-o și ascult-o cu atenție! Ce auzi? Ce vezi? Ce miroși? Ce simți? Dragi părinți, dragi profesori, haideți să le deschidem copiilor porțile spre natură! Să-i învățăm s-o observe, s-o descopere, să se bucure de ea!

Cu ILIE prin galaxie. Carte de astronomie

#html-body [data-pb-style=J2CJ5WH]{justify-content:flex-start;display:flex;flex-direction:column;background-position:left top;background-size:cover;background-repeat:no-repeat;background-attachment:scroll}Lucrarea Cu ILIE prin galaxie. Carte de astronomie se dorește a fi un ghid pentru cei care vor explora în viitorul nu prea îndepărtat Luna, Marte sau alte corpuri cerești, precum și pentru cei care vor doar să înțeleagă mai bine Universul din care facem cu toții parte. Copiii vor descoperi, alături de Ilie (viitor cosmonaut) și Matilda (contemporană cu Iuri Gagarin, expertă în zboruri), diverse informații și curiozități despre Pământ și Soare, despre sateliți naturali și artificiali, despre constelații și comete, despre rachete și stații spațiale, despre cum putem ajunge pe alte planete și ce vom găsi acolo. Despre spațiu, ultima frontieră! Mai mult decât o carte de astronomie, lucrarea se constituie într-o colecție de scurte lecții necesare copiilor curioși, viitorilor oameni de știință sau chiar viitorilor exploratori ai spațiului. Lucrarea urmărește îndeaproape și conținuturile programei școlare elaborate de Ministerul Educației în parteneriat cu Agenția Spațială Română (ROSA), ca urmare se poate utiliza ca „manual” pentru disciplina opțională Start în aventura cunoașterii Universului, care se adresează elevilor din ciclul primar.  Invitatul special al celor două personaje principale ale cărții, dl. Dumitru Dorin Prunariu, este primul și singurul român care a ajuns în spațiul cosmic. Între 14 și 22 mai 1981 Dumitru Dorin Prunariu a făcut parte din echipajul misiunii Soiuz 40 din cadrul programului Intercosmos și a ajuns la bordul stației spațiale Saliut 6, unde a efectuat mai multe experimente științifice unice.

Charles, Camilla și Diana. Dragoste și tragedie în Casa de Windsor

<p>Renumitul scriitor francez Jean des Cars revine în atenția cititorilor cu o carte-eveniment, prin intermediul căreia pătrundem în culisele celei mai cunoscute case regale.</p> <p>În această poveste precum un scenariu dintr-un film, „prințesa inimilorˮ, Diana, s-a văzut prinsă în capcana unui mariaj eșuat și a jucat rolul victimei nefericite. Însă, așa cum vom descoperi pe parcursul lecturii, adevărul nu este întotdeauna atât de simplu!</p> <p><em>Charles, Camilla și Diana</em> constituie o amplă și spectaculoasă investigație despre pasiune, îndoială, suferință, peseverență, scandal și tragedie, fiind totodată și o introducere pentru un nou capitol în istoria monarhiei britanice, domnia regelui Charles al III-lea.</p> <p>O amplă și spectaculoasă investigație, care îi va surprinde pe cititori.</p>

Din nou îndrăgostită

După o ceartă aprinsă, logodnicul Clarei a ieșit ca o furtună din apartamentul pe care îndrăgostiții îl împărțeau de ceva vreme, dar, înainte ca ei doi să aibă șansa de a se împăca, a murit într-un tragic accident. Au trecut doi ani de atunci, însă Clara încă este paralizată de durere, iar prietenii sunt îngrijorați pentru ea. Într-o încercare disperată de a spune ce a rămas nespus, tânăra începe să trimită mesaje pe telefonul fostului iubit. Ce nu știe ea este că numărul a fost între timp realocat. De la o vreme, Sven, care locuiește în capătul celălalt al orașului, primește pe telefon mesaje misterioase, dar scrise din toată inima. Nu le răspunde, însă este captivat de persoana care i le expediază. Propria lui relație sentimentală scârțâie, iar când aceasta se încheie, tânărul își propune să o găsească pe cea care i-a trimis mesajele. Nici Sven, nici Clara nu știu ce își propun să descopere, însă cert este că le va schimba viețile pentru totdeauna.   „Profund emoționantă! O poveste deopotrivă captivantă și romantică despre ce înseamnă să primești o a doua șansă, dar și despre cum să continui să mergi mai departe după ce ai suferit o grea pierdere.” Kirkus „O incursiune sinceră și plină de compasiune în meandrele pline de suferință, dar reale, ale iubirii. Nu ar strica să faceți aprovizionarea cu șervețele înainte de a începe să citiți această carte.” USA Today „O poveste fermecătoare!” ZIBBY OWENS, Good Morning America „O poveste de dragoste modernă și romantică.” Nederlands Dagblad „Sofie Cramer te face să crezi din nou în noroc.” Emopheliac.nl

Pachet Zbor către libertate + Bondărel își serbează ziua

Pachet 1, 2, 3 Lili + Culorile lui Lili

Mănăstirea Northanger

Jane Austen aduce în literatura universală, prin opera sa restrânsă ca dimensiuni, însă bogată prin perfecțiunea scriiturii, nota de modernitate care avea să marcheze pentru totdeauna evoluția romanului și preferințele publicului cititor: protagoniștii săi nu mai sunt eroi remarcabili, ci oameni obișnuiți, redați în secvențe de viață mundane. Îmbinând acest realism neașteptat cu umorul și inteligența bine-cunoscute care irump din toate scrierile autoarei, romanele sale li se adresează lectorilor de astăzi în aceeași măsură în care le vorbeau celor de acum mai bine de două secole. Mănăstirea Northanger, primul roman încheiat al autoarei – la vârsta de doar optsprezece ani –, o prezintă pe cea dintâi eroină din galeria tinerelor austeniene care, în urma întâmplărilor prin care trec, ajung să se înțeleagă pe sine și să se maturizeze. Acțiunea romanului începe la Bath, oraș legat pentru totdeauna și de povestea de viață a scriitoarei. Catherine Morland, surprinzătoarea protagonistă a Mănăstirii Northanger, fiica abia ieșită din copilărie a unui preot, este atât de pasionată de romanele gotice, încât, pentru ea, lumea reală ajunge să se întrepătrundă cu aceea a imaginației. Însă relațiile pe care le leagă atât la Bath, unde este adusă de către protectorii ei, soții Allen, pentru a se bucura de câteva săptămâni de baluri, spectacole de teatru și alte activități sociale, cât și la Northanger îi vor schimba perspectiva naivă pe care o are asupra vieții într-una mai înțeleaptă. Vicleana Isabella Thorpe și fratele ei – John, Henry Tilney, preot și el, și sora lui, Eleanor, dar și tatăl acestora, tiranicul general Tilney, contribuie cu toții la transformarea lui Catherine dintr-o copilă visătoare și simplă într-o tânără femeie capabilă de prietenie adevărată, îndrăgostită, onestă și cu valori morale puternice.

Pachet Zglobiuț + Bondărel și iubirea

Elefantul din Belfast

Una din cele mai bune 10 cărți de ficțiune ale anului – Kirkus Reviews   Inspirat dintr-un fapt real, romanul spune povestea duioasă și teribilă a lui Hettie Quin, o tânără îngrijitoare la grădina zoologică din Belfast, și a elefantului Violet, în vârstă de trei ani, adus de curând în oraș. După pierderea recentă a surorii sale mai mari și abandonarea de către tatăl ei, Hettie își găsește liniștea și echilibrul în grija pe care o poartă puiului de elefant și în munca alături de colegii săi. Într-o seară din aprilie 1941, Belfastul este atacat de avioane germane, care lansează asupra localității peste șase sute de bombe, vreme de cinci ore. Aproape o mie de civili sunt uciși. În cursul bombardamentelor și în răstimpul dintre ele, tânăra luptă să salveze elefantul și să supraviețuiască bombelor și tulburărilor dintre facțiunile rivale din oraș. S.Kirk Walsh redă cu talent evoluția relației dintre Hettie și elefantul Violet, și apropierea tot mai mare dintre ele pentru supraviețuire și alinare reciprocă. Elefantul din Belfast realizează un portret complex al iubirii, pierderii, durerii și rezistenței pe fundalul unui oraș irlandez pradă Blitz-ului nemțesc, care dezvăluie un episod mai puțin cunoscut din Al Doilea Război Mondial.   Recenzii „Redată cu sensibilitate și conturată cu finețe, această poveste deosebită, bazată pe fapte reale, este totodată inspiratoare  și sfâșietoare.” Christina Baker Kline, autoarea bestsellerului Trenul orfanilor  „Romanul evocă grăitor rapiditatea cu care războiul transformă banalul în suprareal, în vreme ce Hettie și Violet devin fugare într-un oraș distrus.” The New Yorker  „Walsh redă portretul zbuciumat al vieții într-un oraș divizat […]. O perspectivă unică asupra unei țări aflate în război și asupra a ceea ce sunt dispuși oamenii să facă pentru cei pe care îi iubesc.” Kirkus Reviews „În fermecătorul ei roman de debut, Walsh transformă în ficțiune o întâmplare adevărată, mai puțin cunoscută, din Al Doilea Război Mondial – aventurile unei tinere irlandeze, îngrijitoare de animale, și a unui pui de elefant de peste 1 500 de kilograme. […] Devotamentul lui Hettie pentru Violet reprezintă nucleul emoțional al acestei cărți, care recreează în mod strălucit viața de zi cu zi din Belfast, în timpul războiului. Legătura dintre Hettie și Violet este una de neuitat.” Publishers Weekly \n „Străzile din Belfast, atât înainte, cât și după distrugerile cauzate de bombardamente, sunt convingătoare prin frumusețea și grozăvia lor, iar Walsh se pricepe să zugrăvească specificul unui peisaj atât de unic […]. În esență, povestea este despre izbăvire. La urma urmelor, al doilea pas în revenirea la normal este să crezi în ceva mai mare decât tine… poate într-un elefant.” Steve Amick, Michigan Public Radio

Copiii în fața ecranelor. Cum îi protejăm

Impactul ecranelor asupra copiilor a devenit o problemă care nu mai poate fi pusă la îndoială, dând naștere tot mai multor întrebări și îngrijorări în rândul părinților.  Ecranele oferă plăcere fără a ne solicita vreun efort și creează o puternică dependență. În consecință, părinții, nepregătiți să-și crească și să-și educe copiii într-o lume digitală, se simt adeseori dezorientați și caută sprijin din partea psihoterapeuților sau a cărților de specialitate. După ce a lansat un semnal de alarmă pe Internet, prin realizarea unui video despre supraexpunerea copiilor la ecrane (430K vizualizări), Dr. Ducanda și-a dorit, prin publicarea acestei cărți, să contribuie la conștientizarea pericolului pe care îl reprezintă acest aspect. Captându-le atenția, ecranele îi privează de interacțiunea umană și de descoperirea senzorială a lumii, indispensabilă pentru dezvoltarea creierului. Din fericire, tulburările asociate cu folosirea ecranelor sunt în mare parte reversibile, dacă sunt depistate și tratate la timp. „Ecranul este astăzi un orizont. Copilul tău aleargă către el până la ore târzii în noapte, fără să-l poată atinge. Dar ceea ce este rău e că acest orizont e mult mai îngust decât adevăratele orizonturi; are doar câțiva centimetri în diagonală…” CRISTIAN ANDREI „Generația de astăzi folosește touchscreen-ul înainte de a putea citi, iar urmările acestui comportament pe termen lung ne privesc pe noi, adulții. O astfel de responsabilitate poate fi copleșitoare pentru mulți dintre noi. Din fericire, există soluții. Putem găsi răspunsuri cu ajutorul medicilor, psihologilor sau al cărților de specialitate.” ANDREEA TRANDAFIRESCU, jurnalist Euronews, psiholog „Celor fascinați de tehnologie li s-a părut amuzantă reclama cu fetița care încerca să dea paginile unei cărți cu degetul, așa cum se face pe tabletă, și care era contrariată de faptul că o carte nu funcționa pe principiul pe care ea îl cunoștea. Pe mine, personal, m-a îngrozit! Este periculos să creștem copii care nu știu că pisicuța pe care o hrănesc cu lapte virtual în aplicația de pe telefon are blana moale, pufoasă și plăcută la atingere.” CRISTINA PETRESCU - GHENEA, medic specialist în psihiatria copilului și adolescentului, psihoterapeut, autor paginadepsihologie.ro „Tehnologia face parte din viața noastră. Nu o putem evita, ci e bine să învățăm să o controlăm, pentru a ne face viețile mai ușoare. Reguli în accesul la ecran trebuie să existe pentru fiecare copil. Poate nu reușești să le impui mereu, dar tu, ca părinte, trebuie să te străduiești în fiecare zi.” DAN CRUCERU, jurnalist, blogger la taticool.ro

Viciul perfect

Când antrenoarea Sienna Lane îl descoperă pe iubitul ei, Jax Deneris, în pat cu propria-i soră, are senzația că îi fuge pământul de sub picioare. În mai puțin de cinci minute, se trezește fără adăpost, fără prieteni și fără familie. Jurând să nu îl lase pe Jax nepedepsit, Sienna ticluiește rapid un plan de răzbunare care îl va lovi pe infidel acolo unde îl doare cel mai mult – în ringul de MMA. Primul pas: trebuie să îl convingă cu orice preț pe Kayden Williams, rivalul lui Jax, să se antreneze cu ea. La început, Kayden nu vrea să aibă nimic de-a face cu planurile Siennei, însă când își dă seama că tânăra ar putea să-i ofere un avantaj, cedează, lăsând-o mai întâi în casa lui, apoi în patul lui și, în cele din urmă, în inima lui. Dar, oricât de mult ar ține la Kayden, Sienna nu își poate lăsa furia să dispară, iar acest lucru amenință fundația șubredă a relației pe care au construit-o împreună, în ciuda experiențelor anterioare ratate. Când Kayden îi dă un ultimatum – fie el, fie răzbunarea –, tânăra se vede silită să ia o decizie. Merită oare planul de a-i plăti polițele lui Jax să-și pună în pericol viitorul alături de Kayden?   „Noua ta obsesie în materie de romane de dragoste asezonate cu scene incendiare!” Girl Talk HQ „O poveste cu lupte epice și de proporții epice, care a strâns peste 85 de milioane de lecturi pe platforma digitală Wattpad. Beneficiind deja de o ecranizare, este clar că Viciul perfect este un roman de succes în toate sensurile cuvântului, de la intriga captivantă până la capacitatea incredibilă de a se strecura în inimile cititorilor.” Asia Pacific Arts  „Între dorința de răzbunare și un trecut dureros, mai rămâne oare loc și pentru altceva decât pentru prietenie?” Vital Source

După sfârșitul istoriei. Un dialog despre ultimii 30 de ani

Francis Fukuyama este unul dintre cei mai importanți și apreciați intelectuali din lume, afirmațiile sale fiind întotdeauna urmărite cu interes, indiferent de domeniul abordat: economie, sociologie, științe politice. La 30 de ani de la apariția cărții care l-a consacrat, Sfârșitul istoriei și ultimul om, Fukuyama reia discuția despre vechea sa teorie privind liberalismul și democrația ca destinații finale ale statelor contemporane, dar adaptată la contextul actual. În cadrul unei serii de interviuri realizate de către Mathilde Fasting, sunt atinse subiecte variate ale lumii contemporane: criza financiară din anul 2008, victoria puțin scontată a lui Donald Trump la alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii, ascensiunea amenințătoare a Chinei ori apariția unui număr tot mai mare de lideri politici iliberali. După sfârșitul istoriei reprezintă o invitație deschisă pentru cei interesați de economie, politică, sociologie, istorie, filosofie și nu numai, de a afla opiniile și predicțiile unuia dintre cei mai cunoscuți erudiți ai zilelor noastre. Prin multitudinea de subiecte abordate de-a lungul acestor pagini, dialogul va atrage curiozitatea cititorilor și le va oferi răspunsul la unele dintre cele mai arzătoare subiecte ale momentului, oferind multe teme de meditație. „În această splendidă carte care redă conversațiile dintre Mathilde Fasting și Francis Fukuyama, descoperim mai multe despre acesta: trecutul și studiile, interesul față de alte domenii, legătura cu neoconservatorismul și cu economia contemporană. Este o carte despre omul și savantul Fukuyama, care va trezi interesul atât al biografilor cât și al studenților de la științe sociale.ˮ Branko Milanović, economist, autorul cărții Capitalism, Alone „O fascinantă colecție de interviuri care ne permite să aflăm gândurile unuia dintre cei mai influenți intelectuali ai zilelor noastre. O lectură grozavă!ˮ Helena Rosenblatt, profesor de istorie la Graduate Center, City University of New York

O anchetă HAMtastică (vol.4 din seria Jurnalul unui câine poznaș)

Un răufăcător misterios își face de cap prin Hills Village. Vă rog să mă credeți pe cuvânt de Junior că eu, de data asta, chiar nu am nicio vină. Stați să vă povestesc prin ce am trecut ca să rezolv acest mister care-ți ÎNDOAIE-CODIȚA: Dispariția JUCĂRIILOR noastre preferate, inclusiv a BĂȚULUI meu BĂȚOS! URLETE care-ți ridică blănița pe spinare în mijlocul nopții! Coșuri de gunoi DISTRUSE și schimbarea aromei celor mai bune LOCURI DE PIPI! Dar, cum EU NU MĂ DAU NICIODATĂ BĂTUT, mi-am pus DEȘTEPTĂCIUNEA și MIROSO-DETECTORUL la treabă și am pornit pe urmele maleficului care ne TERRIER-ozează orașul. „O poveste captivantă care va rămâne în inimile micilor cititori, în special a iubitorilor de câini.” Publisher's Weekly „Ritm alert, presărat cu multă bună dispoziție.” Kirkus Reviews

Romanticii. Piloţii majestăţii sale

Aviatorii români s-au distins prin nenumărate fapte de vitejie în campaniile militare ale celui de-Al Doilea Război Mondial, pe Frontul de Est și Frontul de Vest. Pilotând cu măiestrie aparate de zbor IAR 80, Heinkel He 112, Messerschmitt Bf 109, Messerschmitt 262 ori Junkers Ju-88, ei au îndeplinit misiuni dificile deasupra Rusiei și Ucrainei și au apărat zone strategice de pe teritoriul României. Intervievați de jurnalistul Bogdan Șerban-Iancu, trei dintre acești eroi – bombardierul Dan Stoian și piloții de vânătoare Ioan DiCezare și Ion Dobran –, generali de flotilă aeriană în rezervă, rememorează întâmplări din tinerețea lor, petrecute în vâltoarea celui mai cumplit război al secolului trecut. Evocați cu duioșie, camarazii lor de altădată – Horia Agarici, Constantin „Bâzu” Cantacuzino, Mariana Drăgescu, Ion Milu, Alexandru Popișteanu, Alexandru Șerbănescu, Dan Vizanty – prind viață în aceste pagini din care răzbat patriotismul, curajul și tăria morală a unei întregi generații.   „Mi‑a plăcut foarte mult aviația, mi‑a plăcut să zbor, vorba aia, și pe o coadă de mătură aș fi zburat, mai ales în misiuni, nu aveai timp să simți frica, trebuia să judeci rațional, pentru că dacă te pierdeai, chiar erai pierdut.” Dan Stoian „Au vrut să pună pe avioanele noastre crucea germană, și noi am refuzat. [...] Ne‑au dat și uniforme [nemțești], ne‑au dat cizme de‑ale lor, învelite, ne‑au dat costume. Am scos pajura aia pe care o aveau ei și am pus gradele noastre. Am folosit numai cizmele lor, pentru că ne erau convenabile, și nu am vrut să punem crucea germană pe avioanele românești. Am zburat în perioada aia cu crucea românească.” Ioan DiCezare „Probabil că oricare generație care ar veni ar avea eroii ei, la fel cum a avut și generația noastră, numai că noi am fost puși în miezul acțiunilor. [...] Dar fiecare generație ar fi dat și eroi, și ar fi avut, probabil, și lașii ei… Oamenii sunt de toate felurile.” Ion Dobran

Medicina profundă. Sănătatea redevine umană cu ajutorul inteligenței artificiale

În Medicina profundă, cunoscutul savant american Eric Topol dezvăluie modul în care inteligența artificială (IA) poate ajuta, având potențialul să transforme toate aspectele din activitatea medicilor. În final, rezultă o reducere a costurilor alocate domeniului medical, dar și a ratei mortalității. Autorul demonstrează că IA eliberează medicii de sarcinile anoste și repetitive care îi împiedică să se conecteze cu pacienții, și că vindecarea începe odată cu ascultarea celor suferinzi și a nevoilor acestora.   „Nu este pentru prima oară când am remarcat o reticență în adoptarea de tehnologii noi în medicină. Este cea de‑a treia carte pe care o scriu în legătură cu viitorul medicinei. În The Creative Destruction of Medicine, am cartografiat modul în care senzorii, secvențierea, imagistica, telemedicina și multe alte oportunități tehnologice ne‑au ajutat să digitalizăm ființa umană și să realizăm transformarea digitală a medicinei. În The Patient Will See You Now, am discutat despre felul în care medicina ar putea fi democratizată – și anume, că paternalismul medical se va estompa pe măsură ce consumatorii nu numai că vor genera pur și simplu informațiile personale, dar vor fi și proprietarii lor, având un mai mare acces la propriile date medicale și, în cele din urmă, ar putea (dacă doresc) să preia controlul […] asupra felului în care sunt îngrijiți. Această carte reprezintă faza următoare, cel de-al treilea D după digitalizare și democratizare, și este cea mai cuprinzătoare. Indiferent ce impresie aveți cu privire la interesul meu pentru noile tehnologii, am visat întotdeauna să galvanizez elementul uman esențial din practica medicală. Cu acest al treilea D care vine de la deep learning (învățarea profundă), vom avea un cadru pentru a ne îngriji de rădăcinile medicinei: legătura om-om.” ERIC TOPOL  „Asistența medicală oferă cea mai bună ocazie de a combina inteligența artificială și umanitatea. Cartea lui Eric Topol este o lucrare definitorie pentru cineva care înțelege profund atât domeniul sănătății, cât și pe cel al inteligenței artificiale. Recomand cu tărie această carte și sper ca ea să fie o punte de legătură între practicanții medicinei și cercetătorii domeniului IA, ajutându-i să înțeleagă că numai colaborând poate fi împlinit visul nostru comun de sănătate și longevitate.” KAI-FU LEE, autor al bestsellerului Superputerile inteligenței artificiale „Viziunea împărtășită de dr. Topol asupra medicinei viitorului este una optimistă. Potrivit acestuia, inteligența artificială va economisi timp și bani și va salva vieți omenești.” The Economist „Eric Topol subliniază, plin de pasiune și convingere, potențialul de transformare pe care îl deține medicina profundă.” Lancet

Leacuri pentru neuitare

Volumul Leacuri pentru neuitare întrunește memoriile lui Gheorghe Popescu-Burdea, întrerupte timpuriu de stingerea din viață a scriitorului, cu sonetele sale. Pentru autor, „cel de‑al doisprezecelea copil al unei fa­milii de învățători‑ctitori de școală de acum mai bine de un secol, pentru care Cartea și Învățătura erau iz­vorul suprem la care își adăpau și spiritul, și inima, destinul poetului era legat de viața Cetății.” (Beatrice Săndescu, „În loc de prefață”) „Gheorghe Popescu-Burdea face parte din generația literară a războiului (n. 26 aprilie 1922, în comuna Drăcșani – Teleorman), generație care a suferit din plin privațiunile coșmarului comunist, dar care a marcat totuși o prezență originală în literatura română contemporană. [… ] Dragostea pentru poezie pe care scriitorul o ma­nifestă și pe care o materializează în această carte a sonetelor îl definește structural. Am simțit citind cartea sa de acum fluidul unei comunicări directe, egală cu lava lirică a unei erupții sincere, convingându‑mă că poezia se mai face din emoții, așa cum vinul se mai face și din struguri.” Emil Manu, „Să intrăm pe porți în cetate”

Iuliu Barasch – Medicină de pionierat în Țara Românească

În urmă cu 181 de ani, pe vremea când societatea românească făcea primii pași pe calea occidentalizării, iar elita țării era preocupată cu punerea în practică a ideilor Revoluției franceze, un bărbat evreu cu o minte ascuțită și cu o inimă generoasă a ales să vină și să se stabilească în Valahia. Era medic, cu un doctorat în „medicină și chirurgie” la Berlin, vorbitor a două limbi europene de largă circulație (germană și franceză, fără a mai număra limbile ebraică, latină și slavă) și preocupat de mai multe tipuri de cunoaștere (religie, filozofie, științe naturale, taxonomie, literatură, drept). Ca etnic evreu, Iuliu Barasch a făcut o carieră remarcabilă în Țara Românească, fiind medic, profesor, director de spital și gazetar. A întemeiat primul spital de copii din Valahia și două gazete influente, a fost membru în conducerea mai multor societății științifice și a militat pentru drepturile politice ale evreilor de aici, dar și pentru modernizarea cultului sinagogal. A susținut conferințe publice în țară și străinătate, a tradus și a scris mai multe cărți. Din pură sete de cunoaștere, după ce s-a stabilit în spațiul românesc, doctorul Barasch a studiat problematica bolilor, epidemiilor și epizootiilor cu care s-a confruntat și a scris despre toate acestea, descriind în cele mai mici detalii societatea afectată de molime, experiențele personale privind vaccinarea împotriva variolei la oameni sau a pestei la animale, dar și gândurile sale privitoare la cauzele evenimentelor.