Maxi, cainele diasporei | Monica Savulescu Voudouri

„Cand s-a apropiat insa cu seringa, a facut ceea ce nu facuse ea niciodata in viata ei. A vrut sa-l muste. Florenzzo a cautat in sertar o botnita. A incercat sa i-o puna. N-a reusit. Si-atunci l-am vazut ca scoate de undeva o sfoara. I-a facut sforii aceleia cateva noduri. Si i-a trecut-o peste bot, imobilizand-o. Acum nu mai putea sa-si arate coltii. Respira greu. Si si-a intors de la mine capul. Maxi, draguta mea, am strigat-o si m-am asezat eu in raza privirii ei. Doar ca ea nu mai avea ochi pentru mine. Ea era singura. Stia ca atunci si acolo ceva se sfarseste definitiv pentru ea. Florenzzo ii facuse injectia. A mai ramas asa cateva minute, cu botul legat cu o sfoara, umilita, cuprivirea care ma ocolea, de parca mi-ar fi spus, gata, acolo unde plec eu acum tu nu mai ai nici un rol, si-n acest moment, al trecerii, eu sunt absolut singura.”Monica Savulescu Voudouri