Marea bucurie | Henriette Yvonne Stahl

— Se pot iubi doua femei deodata?— Exista oameni care pretind acest lucru. Eu nu cred ca e dragoste, ci sunt completari, iluzii…— Atunci?— Nimic, Lilo… Uite ce noapte minunata! As vrea sa fiu cu tine pe un transatlantic. Sa plecam departe amandoi. Noptile sunt minunate pe ocean. Vaporul e luminat feeric. Sus stelele lucesc. Tu ai cea mai frumoasa rochie din seara aceea. O rochie ca argintul. Ochii tai sunt blanzi si calzi, ca noaptea. Eu am un smoching alb. Imi sta foarte bine. Se aude muzica si valurile oceanului. Plutim in noapte. Nimeni nu ne stie. Lilo, orice gand cu tine e perfect. Numai si numai tu. Nu inteleg cum am putut trai atatia ani fara sa stiu ca existi. Totul a fost searbad. Ce calatorie lunga prin ani ca sa ajung aici, atat de tarziu, atat, atat de tarziu…— Dar nu prea tarziu…— Tragic de tarziu, Lilo. In fine, cateva clipe au mai ramas, cele dintai si cele din urma.Henriette Yvonne Stahl, Marea bucurie