Dincolo de ceilalti Tu | Johan Klein

Se spune ca traim langa o persoana toata viata, dar nu reusim sa o cunoastem pe deplin. Ei bine, cred sincer ca nici noi nu ne cunoastem cu adevarat, de unde si dorinta noastra de a schimba atat de des, fie unele actiuni din trecut, fie unele cuvinte rostite, fie unele nerostite.Inclin sa cred ca oamenii sunt asemenea unor contorsionisti. bineinteles ca este o metafora. mai concret, este vorba despre capacitatea noastra de adaptare la lumea inconjuratoare, in functie de anumite contexte, imprejurari, s.a.m.d. De aici si ideea centrala de celelalte versiuni ale aceleiasi persoane.De aici si ideea centrala ce „ceilalti” Tu***imi place sa cred ca m-as putea adresa timpului (ce vine)deci putini inteleg de pe margini dar si mai putinicand teprivesc frontal caci – dupa cum prea bine se stie – fata infata cu tine suntem ca un fir de nisip intr-un desertpana laurma absent ca o victima ce isi asteapta sentinta ins i n e– sacadatul infern – ca un fior pe doua picioare ce(isi) asteapta macelarul (DIN P R A G A) ** Trimitere catre fostul sef Gestapo, Reinhard Heydrich, supranumit si Macelarul din Praga***dupa toate infatisarile arzande ale asteptarii miscarile calculate si aerul cu portia dupa lungul sir de vocitraversand propria voce (ca o subtire explozie)dupa lungile insomnii indoind timpulte intorci in sfarsitla mine liniste de o clipa – falsa eternitate