Departe, cat se poate de departe | Alin Ioan

erau anii cand ieseam pe balcon sa fumezinvocandcopilaria petrecuta la taramiezul de paine caldasi vorbele ferme de altadataale buniculuicare se rostogoleau ca un cartof pe pamant.mai tin minte ca pe atunci zorile zugraveau fugarchipul molcomal buniculuiin oglinda sambata cand isi inalbea fata si inasprea aerulcu mirosul puternic de apa de colonie sovieticaiar bunicii ii venea un dor de a gati fasole cu ciolansi placinta aceeadumnezeiasca cu mere.plecam apoi sa le spun tuturor copiilor de pe ulita noastra(strajuita de nuci uriasi cu umbre ca nisterasuflari amare)…